Pericopa săptămânii,
iudaism și Tora

În pericopa Toldot pe care o citim în acest Șabat, Tora ne povestește că, spre bătrânețe, vederea lui Ițhak slăbise atât de mult încât nu mai putea vedea bine. La prima vedere, amănuntul nu pare să necesite prea multe explicații. Versetul este clar: ”Și a fost, când Isaac îmbătrânise și vederea ochilor săi slăbise, că el l-a chemat pe Esav, fiul său cel mare, și i-a spus: «Fiule!» Și [Esav] i-a spus: «Iată-mă»!” (Geneza 27:1)

Desigur, slăbirea vederii poate fi o consecință firească a bătrâneții. Însă atunci când Tora alege să menționeze în mod explicit un asemenea detaliu, merită să ne întrebăm dacă nu există și o semnificație mai profundă. De ce? Nu doar pentru că fiecare literă din Tora are un sens care trebuie căutat și analizat, ci și pentru că, în alte locuri, Tora ne prezintă o imagine diferită a bătrâneții. Despre Moșe, de exemplu, ni se spune că, la vârsta de 120 de ani, ”ochiul nu-i slăbise și puterea nu-l părăsise” (Deuteronom 34:7). Chiar și despre Avraham, care a trăit până la 175 de ani, Tora vorbește în termeni care sugerează o vitalitate remarcabilă, povestindu-ne că, după moartea Sarei, acesta s-a recăsătorit și a avut alți copii (Geneza 25:1).

Nu este, așadar, surprinzător că orbirea lui Ițhak a atras atenția comentatorilor Torei. Să fie ea doar o consecință naturală a vârstei? Sau poate există și o altă explicație? citește mai mult…