Din nou, o pericopă fără porunci scrise negru pe alb. Greu cu aceste pericope din Cartea Genezei, în contextul unui ciclu de comentarii axate pe cele 613 porunci ale Torei…
Pentru pericopa Vaieșev din această săptămână, am reținut o idee care apare în capitolul 38 din Geneza, dar care abia în Deuteronom 25:5-10 este consemnată explicit ca poruncă: leviratul, sau, după cum se numește în ebraică, porunca de ibum.
Care este scenariul? Un cuplu se căsătorește, după care bărbatul moare fără a avea copii. Dacă decedatul nu are frați supraviețuitori, văduva sa se poate recăsători cu oricine dorește. Însă dacă decedatul are frați supraviețuitori, unul dintre aceștia este obligat să o ia de soție pe văduvă, ca să ”îi ridice fratelui său un nume în Israel” (Deut. 25:7). Conform legilor Torei, acest lucru îi transformă pe urmașii proveniți din această uniune în moștenitori legali ai fratelui decedat, preluând partea sa de moștenire.
Dacă există mai mulți frați, obligația este a fratelui cel mai mare. Dacă acest frate refuză obligația de a se căsători cu văduvă, atunci ea revine următorului frate și tot așa până la epuizarea tuturor fraților. Atunci când un frate refuză să-și îndeplinească obligația, el trebuie să o elibereze pe văduvă din ibum printr-o ceremonie numită halița (”descălțarea sandalei”), care este detaliată tot în Deuteronomul 25. Frații decedatului care nu se născuseră încă în momentul decesului nu au obligația de ibum (cf. Sifrei Devarim 288:2 și Talmud Ievamot 17b).
În pericopa Vaieșev, porunca de ibum este amintită doar în treacăt, însă ea stă la baza întregii narațiuni din capitolul 38. Iehuda, unul dintre fiii lui Iacov, se căsătorește și are trei fii: Er, Onan și Șela. Er se căsătorește cu Tamar, apoi Er moare fără a avea copii. Ca frate supraviețuitor, Onan se căsătorește cu Tamar, dar nu își acceptă propriu-zis îndatorirea leviratului. Ne spune Tora astfel: ”Onan a știut că urmașii nu vor fi ai lui și atunci când venea la soția fratelui său, lepăda [sămânța] pe pământ, ca să nu-i dea urmași fratelui său. Ce făcea a fost rău în ochii Domnului, care l-a omorât și pe el.” (Geneza 38:9-10) (Ca fapt divers, cuvântul românesc ”onanie”, sinonim cu masturbarea masculină, provine chiar de la numele lui Onan, cel care ”vărsa sămânța pe pământ”.) Povestea biblică continuă apoi cu încercarea lui Iehuda de a-l proteja pe fiul său mezin, Șela, ajungând în final să aibă chiar el copii cu Tamar: pe Pereț și pe Zerah (Gen. 38:29-30). Mai multe detalii despre întregul episod puteți găsi și în acest articol mai vechi de pe site-ul DvarTora.
În zilele noastre, instituția leviratului (ibum) nu mai este practicată. În schimbul ei, într-un caz de deces al soțului fără a avea copii, văduva este supusă ceremoniei de halița, prin care frații supraviețuitori își declină oficial obligația de levirat și permit astfel văduvei să se recăsătorească cu oricine dorește ea.
La prima vedere, porunca biblică și detaliile ei par foarte simple și clare. În realitate însă, lucrurile nu stau nicidecum așa… În fapt, există un întreg tratat de Talmud, foarte voluminos și dificil de altfel, tratatul Ievamot, care dezbate și clarifică în amănunt regulile referitoare la instituția leviratului. De ce este nevoie de atâtea discuții și analiză? Pentru că scenariile care pot apărea din această regulă aparent simplă sunt extrem de diverse și adesea foarte complicate.
Permiteți-mi să vă ofer, cu titlu de exemplu superficial, un singur exemplu practic:
Reuven, Șimon și Levi sunt frați. Reuven se căsătorește cu Rahel, iar Șimon se căsătorește cu Lea, Rahel și Lea fiind surori. Altfel spus, avem de-a face în acest scenariu ipotetic cu doi frați căsătoriți cu două surori, o situație pe care – deși poate părea stranie sau inedită – nici Tora și nici legea civilă nu o interzic. Al treilea frate, Levi, se căsătorește cu Miriam, care nu are nicio legătură de rudenie cu celelalte personaje.
Apoi Reuven moare, iar soția lui, Rahel (pe care Șimon nu o poate lua de soție, nici măcar prin ibum, deoarece Șimon este deja căsătorit cu sora ei – a se vedea Leviticul 18:18 unde această interdicție este menționată explicit), intră în levirat cu Levi. (A se nota că, deși Levi este deja căsătorit cu Miriam, el avea voie să-și ia încă o soție strict conform legilor Torei – a se vedea Deuteronom 21:15. În zilele noastre, poligamia este interzisă însă prin decret rabinic.)
Ulterior, Lea moare și ea. Apoi moare și Levi, soțul ei.
După toate aceste decese, văduvele lui Levi, Rahel (soția pe care și-o luase prin levirat) și Miriam (soția lui inițială), vin înaintea fratelui rămas în viață, Șimon. Însă până acum, lui Șimon îi fusese interzis să se căsătorească cu Rahel, deoarece ea fusese soția lui Reuven. Oare acum, adică după moartea lui Reuven și Levi, are oare voie Șimon să o ia pe Rahel de soție? Oare faptul că Rahel i-a fost odată interzisă are efect permanent sau poate acea interdicție este considerată a fi fost doar temporară, dictată de împrejurările de moment?
Sincer, nici nu intenționez să vă ofer un răspuns clar la această întrebare, pentru că răspunsul este complicat. Ceea ce am vrut să punctez cu acest exemplu este doar complexitatea întrebărilor care se pot formula pe marginea acestor scenarii, pentru a vă oferi o idee generală despre cât de dificil poate fi un subiect aparent ”inocent”.
Ce voi face însă este să adresez o nouă întrebare, la care voi da un răspuns: Care este semnificația, simbolistica acestei practici? Desigur, și aici sunt enorm de multe de spus, dar haideți să punctăm doar trei aspecte.
În primul rând, există aspectul personal și emoțional. Preluând obligația fratelui decedat, frații supraviețuitori păstrează integritatea familiei și îi onorează amintirea celui plecat în lumea cea veșnică. Într-un fel, ritualul de ibum este și un mecanism de depășire a suferinței doliului.
În al doilea rând, există un aspect pragmatic și raționalist, acela de a da sprijin social și economic văduvei, asigurându-i protecție și integrare în familia soțului decedat. De asemenea, prin acest ritual impus de Tora, averea este păstrată în cadrul familiei, prevenindu-se astfel dispersarea ei.
Iar în al treilea rând, există și considerente de ordin mistic care acționează aici. Cabala vorbește, spre exemplu, despre ”reînvierea” sau ”reîncarnarea” sufletului decedatului în copiii născuți din uniunea leviratului, permițând astfel sufletului să-și continue existența și să-și îndeplinească misiunea în această lume, din care a fost luat înainte de vreme.
Mă opresc aici, desigur fără a fi epuizat subiectul, cu speranța că v-am deschis gustul pentru studiu mai aprofundat.
Șabat Șalom!
Opinii recente