Se pare că acest ciclu de comentarii este un pic fragmentat. În primul rând și cu sinceritate și regret, admit că acest lucru se datorează în principal constrângerilor de timp pe care le am. Am mai multe proiecte în lucru, am lucruri în viața personală și profesională care necesită atenție și timp, și de aceea chiar nu reușesc să scriu în fiecare săptămână un comentariu la pericopă.
În al doilea rând, acest ciclu este bazat pe prezența în textul pericopei a unor porunci explicite din cele 613 ale Torei, lucru care nu se întâmplă întotdeauna. Multe din pericopele din Cartea Genezei (și nu numai) sunt preponderent narative. La fel este și pericopa Șemot, din debutul Cărții Exodului, pe care am citit-o în Șabatul trecut. Fiecare din aceste pericope nu includ porunci explicite care să poată fi explicate și aprofundate într-un comentariu.
Pentru această săptămână, în care am reușit totuși să găsesc un moment să scriu un eseu, pericopa Vaera nu conține nici ea vreuna din cele 613 porunci, și m-am gândit să vă ofer în continuare câteva reguli și interdicții – așa cum le stabilește halaha, legea mozaică – pentru modul în care trebuie tratat numele lui Dumnezeu.
De ce am ales acest subiect? Simplu: pentru că pericopa Vaera debutează cu următoarele versete:
Dumnezeu i-a vorbit lui Moise și i-a spus: ”Eu sunt DOMNUL. M-am arătat lui Avraham, lui Isaac și lui Iacov ca Dumnezeul Atotputernic, dar numele Meu – «DOMNUL» – nu li l-am făcut cunoscut. – Exodul 6:2-3
Trei nume divine apar în acest verset:
- Elohim (אלהים), redat în traducere ca ”Dumnezeu”.
- Tetragrama (י-ה-ו-ה), numele divin sfânt de patru litere, a cărui pronunție exactă s-a pierdut în negura istoriei, redat în traducere ca ”DOMNUL”.
- Șadai (שדי), redat în traducere ca Dumnezeul Atotputernic (sau Atotputernicul în alte contexte).
Înainte de orice altceva, o precizare provenită din comentariul lui Rași legată de Tetragramă, precizare pe care am inclus-o și într-o notă de subsol în volumul ”Tora și Haftarot” (pag. 233): Numele de ”DOMNUL”, adică Tetragrama, face aluzie aici la îndeplinirea promisiunilor divine. Deși au cunoscut și folosit acest nume (v. Cartea Genezei), patriarhii nu au fost martori la împlinirea promisiunii divine de a dobândi Canaanul, ea concretizându-se efectiv doar după Exodul din Egipt. (De aceea versetul din pericopa noastră afirmă că patriarhii nu L-au cunoscut pe Dumnezeu sub acest nume, în ciuda numeroaselor versete din Cartea Genezei unde acest nume apare explicit.)
Trei nume ale Creatorului, cu trei semnificații distincte: Dumnezeu ca forță care a creat Universul, judecând totodată Creația Sa, deoarece Elohim este, în iudaism, simbolul atributului justiției divine; Dumnezeu în relația Lui particulară cu poporului lui Israel, dar și un simbol al eternității (Tetragrama face aluzie la formele de trecut, prezent și viitor ale verbului ”a fi”) și al milei; și respectiv Dumnezeu ca entitate prin a cărei intervenție lumea continuă să existe, acea Prezență Necesară și Suficientă pentru ca toată Creație să se mențină.
Ce putem spune însă despre aceste nume, în afară de simbolistica lor aparte? Cum le pronunțăm? Când avem voie să o facem și când nu? Cum le scriem? Avem dreptul să le ștergem? Cum le folosim în rugăciune? Dar în vorbirea curentă?
ROSTIREA NUMELOR DIVINE
Legea iudaică prevede că trebuie să folosim numele divine, sub forma lor corectă și completă, atunci când ne rugăm sau învățăm Tora. Avem voie totodată să le folosim și atunci când îi învățăm pe alții – spre exemplu, pe copii sau pe discipoli – să se roage sau să rostească binecuvântări. În aceste contexte, folosim numele de Elohim sau numele de Adonai (pronunția iudaică pentru Tetragramă, însemnând ad literram ”Stăpânul meu” sau ”Domnul meu”). Aceeași regulă – aplicabilă la aceste două nume, dar și la numele de Șadai (din versetul pericopei) sau alte nume divine – există și atunci când cităm un verset complet din Tora sau când cântăm cântece de Șabat (zemirot), acestea din urmă fiind și ele considerate o formă de rugăciune.
Când îi învățăm pe alții să folosească numele divine corespunzător sau să rostească o binecuvântare, există obiceiul să pronunțăm doar prima parte a numelui, încurajând pe cel sau pe cea pe care îl/o instruim să pronunțe ei înșiși numele complet. Astfel, când ajutăm pe cineva să spună o binecuvântare sau să se roage, putem rosti: ”Baruh ata Ado… Elo…”, așteptând apoi ca respectivul să rosteastă formula completă: ”Baruh ata Adonai Eloheinu meleh haolam…”
În conversațiile obișnuite, legea mozaică ne impune să modificăm modul de pronunție al numelor divine, pentru a evita să le rostim în van și pentru a face o diferență între sacru și profan. În astfel de cazuri, folosim formele de Elokim, Hașem (lit: Numele) sau Șakai în loc de numele propriu-zise. Chiar și numele de Țevaot (tradus prin ”Dumnezeul Oștirilor”) este redat în aceste contexte ca Țevakot, modificându-l așadar un pic. La fel și pentru numele generic El, care este pronunțat și chiar scris de către unii ”Kel” în vorbirea curentă, din același motiv.
În unele cazuri, legea este ceva mai ambiguă și permite alegeri personale. Spre exemplu, atunci când învățăm noi înșine o rugăciune (spre deosebire de situația în care instruim pe alții), dar nu ne rugăm propriu-zis, legea încurajează să folosim numele de Hașem și nu cel de Adonai. În schimb, avem voie să pronunțăm numele corect și complet de Adonai atunci când rostim un verset biblic și, desigur, atunci când ne rugăm sau rostim o binecuvântare, și chiar și când, într-un context informal, intenționăm efectiv să-L slăvim pe Dumnezeu.
Există și oameni care au obicei pe care mulți comentatori îl descurajează, anume să folosească numele de Adoșem, un nume intermediar între Adonai și Hașem. Mulți experți în legea mozaică sugerează că acest nume trebuie evitat, deoarece el nu pare să ofere respectul cuvenit noțiunii de divinitate, nefăcând o separație clară între un context sacru și unul profan, după cum am amintit mai sus.
SCRIEREA ȘI ȘTERGEREA NUMELOR DIVINE
Problema principală la acest capitol nu este legată de scrierea numelor, ci mai curând de ștergerea lor. Motivul principal pentru care trebuie să fim atenți când scriem un nume divin este ca nu cumva acel nume să ajungă să fie apoi șters, sau tratat cu lipsă de respect, sau pus într-un loc nedemn de sfințenia sa.
Legat de scrierea și ștergerea numelor divine, este important de precizat că restricțiile legate de acest subiect se referă strict la numele divine scrise în limba ebraică. Avem voie să scriem nume divine în alte limbi, chiar și în forma lor completă din acea limbă, fără are fi constrânși să recurgem la abrevieri de tipul ”G-d” în engleză sau „D.ieu” în franceză sau ”D-zeu” în română. Cu toate acestea, unii oameni adoptă o poziție strictă și în această privință.
Ștergerea intenționată a numelui lui Dumnezeu, în special scris în ebraică, este deosebit de problematică. De notat însă că în Numeri 5:23, în episodul care descrie femeia suspectată de adulter, Tora ne oferă o excepție de la această regulă, spunând astfel: ”Apoi preotul să scrie aceste imprecații pe un sul de pergament și să le șteargă în apele amare.” Comentând asupra acestui verset, în care un pergament cu numele divin (Tetragrama) este șters în apele amare, Midrașul (Sifrei) explică faptul că Tora acordă o importanță atât de mare relațiilor de pace și bună înțelegere între soț și soție, încât permite ca până și numele lui Dumnezeu să fie șters pentru a restabili aceste relații.
Versetul din Numeri este însă o excepție de la regula generală, care afirmă că ștergerea numelor divine este o încălcare gravă. Chiar și sulurile de Tora care au devenit pasul, adică s-au rupt sau au pălit sau au scrisul întrerupt și nu mai pot fi reparate și folosite în ritual, trebuie îngropate (aidoma unei persoane care a decedat) și nu pot fi pur și simplu aruncate sau lăsate la voia întâmplării.
Numele divine scrise pe un suport nepermanent (ex: pe zăpadă) pot fi șterse, deși unii evită chiar și acest lucru. Este permis însă, în anumite cazuri – cum ar fi spre exemplu cazul în care numele divin este scris cu o cretă pe o tablă sau pe asfalt – ca un neevreu să fie rugat să șteargă acel nume printr-o metodă indirectă și diferită de obișnuit (be’șinui), cum ar fi să toarne apă peste el și să lase apoi numele să se șteargă de la sine.
Trebuie să avem totodată grijă să nu aruncăm sau să ștergem sau rupem în bucăți hârtii pe care sunt scrise numele divine, chiar dacă acea imprimare sau inscripționare fusese făcută doar pentru corectură, sau ca o schiță, sau pentru predare la școală, sau avea un caracter temporar. În toate aceste cazuri, hârtiile tipărite nu pot fi aruncate la gunoi și nici nu pot fi rupte, arse sau distruse, ci trebuie puse într-un loc special și apoi îngropate (gheniza).
ALTE LEGI
Trebuie să avem totodată grijă să nu rostim cu voce tare și nici măcar să nu ne gândim la numele divine atunci când suntem dezbrăcați (ex: în duș, în piscină etc.), când folosim toaleta sau suntem în camera de baie, sau atunci când ne aflăm în locuri nedemne de sfințenia pe care numele divine o impun (un loc unde există un miros neplăcut, sau murdărie, sau unde alți oameni pot fi dezbrăcați, cum ar fi un vestiar etc.)
În final, câteva cuvinte și despre numele divine care apar pe ecrane digitale (ex: de televizor, calculator, tabletă, telefon mobil etc.) Din punct de vedere al legii mozaice, ștergerea numelor divine care apar pe aceste ecrane nu prezintă vreo problemă. Motivul? Deși imaginile și literele care apar pe astfel de ecrane par a fi permanente, ele sunt de fapt doar temporare și fără substanță. Niciun scris propriu-zis nu există în aceste situații, imaginea fiind creată doar de impulsuri electromagnetice. În plus, cuvintele sau imaginile care apar pe un ecran digital sunt de fapt ”șterse” și ”rescrise” de zeci de ori pe secundă, în funcție de frecvența la care funcționează acele aparate (ex: 50Hz, 60Hz, 120Hz etc.). După cum explica un rabin modern, ”atunci când derulăm ecranul, nu facem nimic diferit decât ceea s-a făcut deja în mod automat de mii de ori în ultimele câteva minute.”
Desigur, mai există și multe alte legi și reguli despre numele divine, însă mă voi opri aici cu explicațiile. Sper ca informația să vă fie utilă.
Șabat Șalom!
Opinii recente